Aveti un ceas? S-a facut tarziu, nu-i asa? Ne lovesc secundele in piept cu batai ritmice, ca o tortura straveche. Nu ne mai ajunge timpul sa ne amagim, sa ne fixam teluri, sa ne pierdem, sa ne travestim. N-avem timp sa pierdem timpul.
Mergem atat de rar catre nicaieri ... ! Opriti-va sa adorati copacii, sa ne afundam in iarba si-n miros de cer. Rupeti iarba! Calcati pe ea! Aratati macar o reactie, am sa ma alatur si eu.
Timpul nu-i al nostru. Cateodata, insa, il simtim. Atunci suntem in afara noastra, adica in lume, dar nu intre oameni.
Astazi am simtit caldura in suflet.
M-am trezit? Urati-mi somn usor in continuare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu