Deschideti fereastra si priviti lumea. Deschideti ochii si uitati-va in afara voastra. Deschideti-va mintea si cautati-va locul in mijlocul multimii. Ce vedeti? Afara regasim de fiecare data un zumzet deranjant, o urbe tumultoasa, trecatori, graba, galagie si primejdie. Masinile gonesc nebune, straini alearga sa isi gaseasca perechea, soarele vine si apoi se duce, luna apare si ea, apoi dispare, zilele trec, oamenii mor, lunile fug, altii se nasc, anotimpurile se intrec in culori, artistii se chinuie sa tina pasul.
Miscare. Totul e intr-o continua miscare. Toate se misca si toate devin, insa intr-un ritm cu totul ametitor. De ce ne temem de fiecare data cand deschidem o fereastra? Ce anume ne inspaimanta intr-o asemenea masura incat de multe ori ramanem paralizati? Intocmai aceasta miscare, insa nu in sensul ca am prefera sa fim statici sau sa ne cufundam in letargie. Mai curand, e vorba de ceea ce sta in spatele acestei lumi dinamice, anume schimbarea. Ea este cea care ne sperie si ne rapeste vise. De fiecare data cand se pune problema schimbarii in viata noastra ne cutremuram, incremenim, facem calcule, strangem din dinti. Chiar daca e vorba de o schimbare benefica, nu putem nega ca suntem neincrezatori sau ca simtim cel putin un usor discomfort. E vorba, probabil, de instinctul de conservare. Sau poate nu avem indeajuns de multa incredere in noi, poate suntem pasivi, poate ne-am nascut firi incapatanate. Motive ar fi multe si suntem destul de naivi incat sa le credem pe toate. Insa cum putem , in continuare, sa ne temem de schimbari ? Ni s-a dovedit in nenumarate randuri ca lumea se misca necontenit. Suntem martori la aceasta miscare in fiecare zi, clipa de clipa. Totul se schimba in jurul nostru. Si noi ne schimbam, in fiecare moment. Ne transformam atat fizic cat si psihic.
Se schimba natura, se schimba si timpul. Insa atata vreme cat noi insine, inevitabil, ne schimbam si devenim mereu, nu se cuvine sa batem pasul pe loc. Nici nu conteaza ce anume ne pune in miscare. Daca staruim prea mult la gasirea unor cauze, uitam sa fim.
Acum, inchideti fereastra si mergeti afara, in toiul miscarii. Puteti schimba orice doriti in lumea asta. Putem ucide bestiile care ne lovesc in tampla si ne mananca spiritul. Avem nevoie de o legatura de securi faurite din lacrimi si fericire violenta, un praf de zambet apatic si o sfoara cat toata tara.
