vineri, 21 octombrie 2011

Reverie cu pulsiuni

Rasarit. Ma trezesc din starea de veghe. Ma urc in pat si ma pornesc a scuipa vise, unul cate unul. Nu e nevoie sa deschid ochii, oricum nu le-as putea prinde. Le pipai cu buricele degetelor, ca sa nu pierd sirul. Subconstientul imi da un ghiont, dar nu ma sinchisesc sa caut semnificatii. Nu vreau sa stiu ce vreau. E cald aici la umbra, sub adapostul ignorantei si pasivitatii. Am senzatii care ma lasa rece si emotii care ar putea sa-mi sparga pieptul. Mi s-a parut, asta aleg sa cred. Raman placida. Doar n-o sa permit sa-mi fie zguduit cursul normal al vietii, n-o sa gonesc comoditatea. Primesc tot soiul de imagini si de sunete care imi par straine, nu vreau sa le accept. Se apropie starea de veghe si nu voi putea functiona incarcata de astfel de pulsiuni. Ar insemna sa incep sa le disec, sa le inteleg, iar asta-i un deranj prea mare.Trebuiesc ingropate numaidecat. Sau poate de data asta voi fi zdrobita de asfalt. Sa ma cunosc pe mine ? Ce corvoada.. Ma pot modela dupa bunul plac, pot fi cine vreau eu..doar am atatea masti diforme in sertar. Uneori ma musca dar le mai hranesc cu o farama de constiinta si se potolesc.
Tuturor ne place cafeaua. Ne mai rapeste din timpul destinat somnului, acel calvar teribil in care suntem obligati sa ne privim. Ma trezesc, adorm, ma trezesc, ma pierd.
Cine mai stie ce e bine ? Suntem toti niste carcase impopotonate, putrede pe dinauntru..o gloata de lesuri care nu pot dormi.
Ma fura somnul. Ce ma fac?
Incerc din rasputeri sa gasesc un scenariu pentru un vis frumos si sa-l sadesc in minte. Nu merge niciodata. Ce s-ar intampla daca fiecare dimineata ar fi incarcata de amintirea viselor sau macar de mici franturi? Sau cum ar fi daca as visa mai des si mai mult? Pisicile viseaza mult..si par atat de linistite..Dar sunt si eu un animal.
Uneori imi doresc sa inghet timpul, sa-mi parasesc trupul si sa-l lovesc cu bestialitate pana cand un strop de sange imi va potoli furia. Astfel as fi impacata cu mine.
Daca P, atunci S. Daca ploua,imi iau umbrela. Dar daca noaptea ar fi un sfetnic bun,atunci nu ne-ar mai fi sila de noi.
Iarna visam mai mult.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu